38Shares

 Însoțire pentru devenire

Procesul terapeutic este însoțirea ta cu atenție, căldură, înțelegere și acceptare pentru:

– a-ți descoperi valoarea intrinsecă

– a dezvolta puterea de schimbare

– a învăța să fii autentic

– a deveni tot ceea ce ai vrea și ai putea să fii

– a trăi în armonie cu tine, cu ceilalți, cu lumea

Specificul psihoterapiei integrative

Psihoterapia integrativă promovează flexibilitatea abordării şi subscrie la menţinerea standardelor de excelenţă în serviciile pentru clienţi.

Psihoterapeuţii integrativi creează strategii psihoterapeutice personalizate, tehnici şi construcţii, pentru rezolvarea diverselor situaţii cu care se confruntă clienţii. Acest proces nu se face hazardat, ci într-o manieră bazată pe o cunoaştere solidă şi clară a problemelor existente şi a soluţiilor necesare.

Psihoterapia integrativă afirmă importanţa asigurării unui cadru terapeutic potrivit, în care dezvoltarea şi vindecarea pot avea loc într-un spaţiu intersubiectiv creat împreună de către client și psihoterapeut. Psihoterapeutul manifestă o atitudine profesională de respect, bunătate, onestitate, autenticitate şi egalitate în abordarea clientului.

Abordarea integrativă oferă o viziune nouă, amplă despre tratamentul psihoterapeutic. Plecând de la conceptualizarea sistemică a fiinţei umane, de la conceptul corp-minte-spirit, prin abordarea integrativă se obţine o înţelegere unitară a complexităţii fiinţei umane, în ansamblul funcţionalitaţii manifestărilor sale.

Astăzi ştim că trupul, mintea, emoţiile şi spiritul sunt inseparabile şi că, împreună, joacă roluri esenţiale, interconectate, în păstrarea unei stări de sănătate bune. Prea multă suferinţă într-una sau alta dintre zone poate produce dezechilibru.

Menţinerea echilibrului poate aduce armonie şi poate genera productivitate, conducând spre o stare de bine şi spre performanţă. Echilibrul este instalat atunci când un individ este în măsură să facă faţă eficient mediului.

Strategia integrativă multinivelară de evaluare si intervenţie include mai multe niveluri considerate semnificative pentru viața omului: contextul de viaţă, cognitiv, emoţional, fiziologic, comportamental și spiritual.

  1. Nivelul contextual – experienţele de viață se referă la istoricul de viaţă al individului şi include toate acele situaţii de viaţă, cu precădere negative, care au influenţat dezvoltarea unor scheme cognitive şi comportamentale care, în prezent, reprezintă un mecanism automat de selecţie şi procesare a stimulilor din mediu. Este strâns corelat cu nivelul cognitiv, pe care, de altfel, îl şi defineşte.
  2. Nivelul cognitiv se referă la procesările informaţionale şi la conţinutul acestora. Există două tipuri de procesări informaţionale: conştiente şi inconştiente. Procesările informaţionale conştiente se referă la conştientizarea şi verbalizarea conţinutului mental şi al procesărilor informaţionale. Procesările informaţionale inconştiente se referă la faptul că nu putem verbaliza conţinutul mental şi procesările informaţionale şi că nu suntem conştienţi de existenţa acestora. Nivelul cognitiv determină calitatea nivelului emoțional.
  3. Nivelul emoţional-subiectiv se referă la trăirile individului şi la descrierile pe care acesta le face propriei stări: pozitivă, negativă sau neutră. Mai mult, acest nivel se referă la etichetele verbale ale stării emoţionale (ex. „mă simt anxios / dezamăgit / ruşinat” etc.).
  4. Nivelul fiziologic-biologic se referă la toate modificările ce au loc în organism, la nivel fiziologic şi anatomic. Modificările la nivelul sistemului nervos vegetativ generează intensitatea stării noastre subiective / emoţionale.
  5. Nivelul comportamental se referă la ceea ce, în psihologie, este denumit comportament operant. Comportamentul operant este reprezentat, în special, de comportamentele motorii învăţate, aflate sub control voluntar (reacții, manifestări, atitudini, etc.).
  6. Nivelul spiritual – cuprinde valori, credințe, scopuri înalte, aspecte legate de sensul vieții și raportare la divinitate.

Profesiunea de credință a unui psihoterapeut

  • Sarcina mea nu este să-mi vindec clienții, ci să-i ajut să se vindece singuri.
  • Orice gând sau trăire a clienților mei este binevenită. Le primesc cu inima deschisă, cu înțelegere și acceptare.
  • Mă angajez să pun întotdeauna binele lor mai presus de orice altceva.
  • Cred că un client se cunoaște sau are potențialul de a se cunoaște pe sine mai bine decât ar putea să-l cunoască oricine altcineva, inclusiv psihoterapeutul său.
  • Cred că toți clienții au răspunsurile, înțelepciunea și puterea în ei înșiși. Sarcina mea este doar să-i ajut să-și acceseze aceste resurse.
  • Voi face tot posibilul să fiu alături de clienții mei, indiferent de cât de grea sau de dureroasă este criza pe care o traversează.
  • Am încredere că pot să-mi ajut clienții să-și îngrijească rănile și să-și descopere resursele.
38Shares

Copil, Părinte sau Adult? Stările Eului în analiza tranzacțională

STĂRILE EULUI O stare a eului poate fi descrisă fenomenologic ca un sistem coerent de emoții, iar operațional, …

Cum să eviți plictiseala în cuplu

Un studiu a urmărit pe o perioadă de doi ani 200 de cupluri de vârsta facultăţii (Hill, Rubin şi …

Bias-uri cognitive produse de lipsa de sens

Lumea este complexă și confuză. Noi pricepem o mică bucățică din ea, dar avem nevoie să-i …