Terapie individuală

5Shares

Oamenii apelează la psihoterapie atunci când se confruntă cu o neplăcere psihică şi fizică, relaţii inadecvate cu ceilalţi, situaţii de viaţă care generează inadaptare, traume din prezent sau trecut, negăsirea spontaneităţii, nemulţumiri generate de performanţele profesionale.

Psihoterapeutul este căutat atunci când apare o sursă de neîmplinire, nefericire, nehotărâre, o dificultate sau un simptom, ori atunci când cineva simte o dorinţă de schimbare și de maturizare.

Psihoterapia individuală  poate fi un real ajutor dacă te confrunți cu:

  • Stimă de sine scăzută
  • Timiditate, retragere socială
  • Anxietate
  • Atacuri de panică
  • Diverse fobii
  • Depresie
  • Dificultăți de adaptare
  • Dificultăți în luarea deciziilor
  • Abuz de substanțe sau tulburări alimentare
  • Tulburări ale somnului
  • Dificultăți în stabilirea și menținerea unor relații satisfăcătoare
  • Dificultăți de comunicare
  • Dificultăți apărute în urma unui proces de separare sau în caz de divorț
  • Pierderea unei persoane dragi (doliu)
  • Diverse experiențe traumatice

În abordarea integrativă, simptomele sunt înţelese ca mijloace de comunicare a dizarmoniei şi incoerenţei din experienţa proprie. O persoană aflată în suferinţă nu este împăcată sau în acord cu sine şi aceasta oferă o oportunitate de a explora modul în care lucrurile au ajuns aşa şi cum ar putea fi într-un mod diferit.

Deseori în terapie, partea auto-reglatorie sănătoasă din noi intră în joc şi creşterea apare natural. Ne schimbăm atitudinile faţă de probleme şi ajungem să acceptăm modul în care lucrurile sunt şi să ne simţim mai în acord cu noi înşine. Comportamentul nostru se schimbă ca rezultat al modului în care gândim şi simţim despre noi şi lume.

Factorii care produc schimbarea într-un proces terapeutic sunt:

  1. alianţa terapeutică în care căldura, încrederea, deschiderea şi un nivel crescut de autodezvăluire al clientului să îşi poată găsi locul;
  2. exprimarea periodică a durerii şi a emoţiilor anterior evitate (catharsis);
  3. practica unor noi abilităţi şi comportamente, în special în ariile problematice pentru client;
  4. stimularea speranţei şi a aşteptărilor pozitive de schimbare;
  5. capacitatea terapeutului de a-l încuraja pe client în a fi optimist şi încrezător;
  6. prezenţa raţionalului, care explică suferinţă şi metodele prin care poate fi diminuată.
5Shares