Blog

Șocul cultural și fazele sale

Mutarea pentru o perioadă mai lungă într-o altă țară implică, inevitabil, un șoc cultural. Șocul cultural se referă la experiența pe care o persoană o trăiește atunci când se mută într-un alt mediu cultural, diferit de cel din țara natală și conține, conform teoriei lui Kalervo Oberg, cel puțin patru faze diferite: luna de miere, negocierea, ajustarea și adaptarea.

Luna de miere este perioada de început – aproximativ câteva săptămâni sau luni – în care diferențele dintre vechea și noua cultură apar într-o lumină romantică. Imediat după ce te muți într-o nouă țară, ești îndrăgostit și fascinat de noua gazdă – îți place mâncarea, obiceiurile locale, ritmul vieții.  Dar oricât de frumoasă ar fi această perioadă, la un moment dat ea se termină.

Și urmează faza de negociere. Aceasta se manifestă cam după 3 luni, în funcție de individ. Diferențele dintre vechea și noua cultură devin evidente și pot crea anxietate. Încântarea de la început lasă loc sentimentelor neplăcute de frustrare și furie, pe măsură ce experimentezi evenimente mai puțin favorabile: bariera lingvistică, accesibilitatea și calitatea hranei, siguranța din mediu sau din trafic. Există și unele dificultăți practice care pot apărea când schimbi mediul vital: schimbarea ritmului circadian, care poate duce la insomnie și oboseală, adaptarea florei intestinale la concentrațiile diferite de bacterii din apă și din hrană, dificultatea de a găsi medicamentele necesare, pentru că numele lor sunt diferite de cele din țara natală.

Cu toate acestea, cea mai importantă schimbare în această perioadă este legată de comunicare. Oamenii care se adaptează la o nouă cultură se simt singuri și au dor de casă pentru că nu sunt încă obișnuiți cu noul mediu și nu întâlnesc persoane cunoscute. Bariera lingvistică poate deveni un obstacol major în crearea de noi relații, mai ales că este important să acorzi atenție și altor aspecte specifice: semnele limbajului corporal, tonul conversațional, nuanțele și obiceiurile lingvistice.

Și studenții care studiază în afară pot dezvolta simptome de singurătate și ineficiență. Efortul de adaptare într-o țară diferită, fără sprijin parental, poate produce anxietate și stres crescut, mai ales dacă diferențele culturale sunt adânci și tiparele de logică și vorbire sunt diferite.

Ajustarea apare după o perioadă de 6-12 luni, când persoana începe să se obișnuiască cu noua cultură și să dezvolte rutine. Ajuns în această etapă, știi la ce să te aștepți în majoritatea situațiilor, iar țara gazdă nu mai pare chiar atât de nouă ca la început. Lucrurile reintră în „normal”, dezvolți abilități de rezolvare de probleme și accepți caracteristicile culturii respective cu o atitudine pozitivă. Mediul începe să capete un sens și se reduc răspunsurile și reacțiile negative.

Faza de ajustare poate avea trei rezultate diferite:

  • Unii oameni nu vor putea să accepte cultura străină și nu se vor putea integra. Ei se vor izola de mediul țării gazdă, pe care o vor percepe ca ostilă și se vor izola mental într-un „ghetou”. Vor considera că singura soluție este revenirea în țara de origine, dar vor avea aceleași probleme de reintegrare și acasă. Din această categorie fac parte aproximativ 60% din expați.
  • Alți oameni se vor integra complet și vor prelua toate părțile culturii gazdă, renunțând complet la identitatea originară. Acest proces se numește asimilare culturală. Persoanele respective vor rămâne definitiv în țara gazdă și reprezintă aproximativ 10% din expatriați.
  • A treia categorie de persoane se va adapta la aspectele pe care le consideră pozitive, dar va păstra ceva propriu și va crea un amestec unic. Acești indivizi nu vor avea probleme la întoarcerea acasă sau relocarea într-o altă țară. Acest grup poate fi considerat cosmopolitan și alcătuiește circa 30% din expați.

Faza de adaptare începe când persoana poate să participe confortabil la cultura gazdă.

În literatura de specialitate se consideră că șocul cultural are trei explicații cauzale de bază: pierderea indiciilor familiare, ruperea comunicării interpersonale și criza de identitate.

Șocul cultural poate avea efecte, intensitate, durată și grade de severitate diferite. El este o sub-categorie a ceea ce se numește șoc de tranziție –  o stare de pierdere și dezorientare cauzată de o schimbare în mediul familial, care necesită adaptare.

Mulți oameni sunt afectați de șocul cultural și de multe ori nu sunt conștienți de cauză. Printre simptomele șocului cultural sau de tranziție se numără: furie, plictiseală, mâncat/băut/fumat compulsiv, dorul de casă și de vechii prieteni, atenție excesivă la curățenie, somn excesiv, sentimente de neajutorare și retragere, impulsivitate, iritabilitate, schimbări dese de dispoziție, reacții fiziologice de stres, gânduri suicidale sau fataliste.

Dacă te confrunți cu astfel de trăiri și simți că nu le poți gestiona, caută ajutor de specialitate. Urmând acest link poți găsi mai multe informații despre caracteristicile și avantajele psihoterapiei online cu specialiști vorbitori de limbă română: https://sinepsis.ro/psihoterapie-online/

Comments for this post are closed.