Blog

Pasiv, agresiv sau asertiv?

0Shares

Mulţi autori văd asertivitatea ca un punct de mijloc între agresiune şi pasivitate.

Comportamentul pasiv sau submisiv presupune desconsiderea propriilor drepturi şi supunerea exagerată faţă de dorinţele şi nevoile celorlalţi. În consecinţă, subiectul nu îşi exprimă sentimentele şi dorintele – de care ceilalţi nu au cum să ia cunostinţă altfel – şi se culpabilizează atunci când încearcă să ceară ceva. În cazul în care el le transmite celorlalţi un mesaj care reflectă nesiguranţa sa în legatură cu dreptul de a cere ceva, aceştia din urmă vor avea tendinţa să-i desconsidere solicitarea.

Comportamentul agresiv presupune comunicarea pe un ton autoritar şi ostil a propriilor dorinţe şi nevoi. Persoanele agresive sunt insensibile faţă de sentimentele şi drepturile celorlalţi şi încearcă să obţină ceea ce doresc prin utilizarea constrângerii şi intimidării.

Există şi indivizi care nu-şi manifestă în mod deschis agresivitatea, ei comportându-se într-o manieră pasiv-agresivă şi opunând o rezistenţă indirectă la solicitările celorlalţi.

O altă variantă a comportamentelor non-agresive este reprezentată de stilul manipulativ. Persoanele caracterizate prin acest mod de comportament obţin ceea ce vor deoarece îi determină pe ceilalţi să simtă vinovăţie sau compasiune faţă de ei, pozând în victime sau în martiri. Moda manipualativă funcţionează numai în situaţiile în care persoana vizata nu realizează ceea ce se petrece.

Spre deosebire de cele prezentate mai sus, comportamentul asertiv implică solicitarea propriilor drepturi sau refuzul unor sarcini într-o manieră simplă, directă, deschisă, care nu urmăreşte să nege, să atace sau să-i manipuleze pe cei din jur.

0Shares
Comments for this post are closed.