Blog

Lumea s-a aranjat singură!

Un copil și tatăl său călătoreau cu trenul. Călătoria trebuia să dureze circa o oră. Tatăl se așeză comod și se puse să citească o revistă. La un moment dat copilul îl întrerupse,  întrebându-l:
– Tată, ce este clădirea aceea?
Tatăl se uită să vadă ceea ce i-a arătat copilul și răspunse :
– Este o fabrică.
Începu din nou să citească când copilul îl întrebă din nou:
– Tată, când sosim?
Tatăl i-a spus că mai au încă de mers. A început din nou să citească, dar o altă întrebare a copilului îl întrerupse, urmate apoi de alte și alte întrebări. Tatăl, disperat, căuta un mod pentru a-l face pe copil să se distreze. Văzu în revista pe care o citea multe chipuri de oameni, o rupse în mai multe bucăți și o dădu copilului, invitându-l să reconstruiască acele chipuri întocmai ca la un joc de puzzle, după care se așeză mulțumit pe scaunul său convins că băiatul va fi ocupat pentru tot restul călătoriei. Nu apucase să treacă multă vreme și copilul exclamă:
– Am terminat!
– Imposibil!  răspunse tatăl. Nu pot să cred! Cum ai putut reconstrui imaginea așa de repede?
Imaginea era reconstruită perfect. Copilul răspunse:
– Nu m-am fixat asupra lumii (a oamenilor celor mulți)… căci pe cealaltă parte a foii era figura unui (singur) om; am reconstituit omul și lumea s-a aranjat singură!

„Mai devreme sau mai târziu lucrurile se vor aranja de la sine. Nu e nevoie să le aranjezi tu; nu trebuie decât să te pui pe tine în ordine… De îndată ce tu ești în ordine, întreaga lume e în ordine. De îndată ce tu ești în armonie, întreaga lume e în armonie!”

Comments for this post are closed.