Blog

Cum se formează un cuplu

În prima fază, este ales un partener dintre persoanele disponibile. Acum, oamenii îşi aleg partenerul în funcţie de aspectul fizic şi de interesele comune, inteligenţă, personalitate şi alte valori comportamentale sau atribute.

În a doua fază, se face o comparaţie a valorilor, urmată de descoperirea identităţii, prin conversaţii de autodezvăluire. Dacă această fază duce la o adâncire a atracţiei iniţiale, atunci relaţia va continua.

În a treia fază, apare explorarea compatibilităţii rolurilor şi testarea empatiei. După ce rolurile şi empatia au fost bine stabilite, costurile despărţirii devin mai mari decât tensiunea provocată de continuarea relaţiei. Dacă atracţia e suficient de puternică şi barierele spre o eventuală separare sunt destul de puternice, relaţia se consolidează.

În ce-a de-a patra şi ultimă fază, se ia decizia unei legături pe termen lung. Dacă ambii parteneri sunt de acord cu ea, atunci apare căsătoria sau coabitarea pe termen lung. Când partenerii formează un cuplu, familiile lor se unesc şi pregătesc scena pentru integrarea tradiţiilor, normelor, valorilor, rolurilor, regulilor şi obiceiurilor într-o nouă formă de organizare. Procesul acesta nu e întotdeauna simplu, iar cuplurile ar putea decide să ceară ajutorul unui terapeut de familie pentru a rezolva această situaţie complexă.

Apoi, cuplul fără copii trebuie să se adapteze la traiul împreună prin rutine bazate pe o evaluare realistă a punctelor forte şi a slăbiciunilor celuilalt, mai mult decât pe idealuri (sau proiecţii reciproce) care se formează la început. Fiindcă e o etapă dificilă pentru multe cupluri, această perioadă de renunţare la proiecţiile iniţiale îi poate determina pe tineri să ceară ajutorul specialiştilor.

Instituția căsătoriei oferă, la modul ideal, intimitate, angajare, preitenie, afecțiune, împlinire sexuală, tovărășie și un prilej de dezvoltare emoțională, precum și surse noi de identitate și stimă de sine.

Comments for this post are closed.