Categorie: Despre viața în altă țară (Diaspora românească)

Cum pregătim copilul pentru mutarea într-o altă țară?

Una dintre cele mai mari îngrijorări pe care le au părinții înainte să se mute într-o altă țară este cum și când să le spună copiilor. Și adulții au propriile sentimente contradictorii legate de plecarea din țara natală și nu le este ușor să ia această decizie, mai ales dacă poată să afecteze viața copiilor. Una dintre cele mai frecvente greșeli este să le spui copiilor în ultimul moment sau, pe de altă parte, să-i spui unui copil de trei ani că urmează să vă mutați peste un an, în condițiile în care copiii la vârsta aceasta înțeleg cu greu noțiunea de timp.

O altă dificultate cu care se confruntă majoritatea părinților este să-i ajute pe copii să spună la revedere și să încheie cu succes un capitol din viața lor. Din nou, cauza sunt sentimentele ambivalente ale părinților și gândul că a evita să spui la revedere va face plecarea și durerea despărțirii mai ușoară. Din nefericire, lucrurile nu stau așa. Pentru a începe cu bine o nouă etapă, este necesară o încheiere adecvată, chiar dacă este dureroasă.

O altă greșeală pe care o pot face părinții este să nu le dea copiilor posibilitatea să vorbească despre ce-i îngrijorează, ce-i sperie sau îi doare. Ca părinte, este foarte dificil să asculți plângerile copiilor, pentru că acestea pot declanșa puternice sentimente de vinovăție. Drept urmare, părinții le spun copiilor că totul o să fie OK, că nu au de ce să se îngrijoreze, și nu ascultă cu atenție ceea ce-i supără pe cei mici. Mai sunt și cazurile în care copiii nu spun nimic pentru a nu-i deranja pe părinți, dar internalizează sentimentele neplăcute și dureroase, ajungând să se retragă în ei și să-și asume, de multe ori, vina.

Dacă simți că-ți este dificil să asculți ceea ce-l afectează pe copilul tău în contextul mutării într-o altă țară, cel mai bun lucru pe care îl poți face este să ceri ajutor. Poate să fie ajutor profesionalizat – un psiholog sau psihoterapeut, ori poate să fie un alt membru al familiei care poate și știe să asculte ce are copilul de spus, creându-i astfel spațiul pentru exprimarea propriilor sentimente și trăiri.

Când îți urmezi dragostea în afara țării

Dificultăți de adaptare într-o nouă țară au, în procent egal, atât persoanele care emigrează cu serviciul, cât și cele care își însoțesc partenerul/a. Cu toate că acestea din urmă au mai mult timp la dispoziție pentru a se adapta la noile realități, sunt persoanele care întâmpină, de fapt, mai multe dificultăți.

Persoana care are deja un serviciu asigurat când se mută într-o nouă țară, are mai multe aspecte organizate și puse la punct: unde să-și petreacă majoritatea orelor din zi, un grup de oameni cu care să interacționeze și o anumită rutină în viață, care îi oferă siguranță. În schimb, oamenii care pleacă din țară în alte condiții, ca de exemplu să-și însoțească partenerul/a, trebuie să-și facă singuri agenda și să-și ocupe timpul în fiecare zi. Trebuie să-și găsească singuri modalitatea de a crea legături sociale și de a se implica în diverse activități, inclusiv de a-și găsi un nou serviciu.

De cele mai multe ori, acestor persoane nu le este ușor, iar uneori le este chiar imposibil, să-și găsească un serviciu similar sau de același nivel, ceea ce le provoacă dificultăți de adaptare și  stări auto-depreciative. Această poziție dificilă a persoanei care abandonează totul și pleacă din țară pentru a-și urma partenerul/a, este de multe ori minimizată. Din afară, pare că nu au niciun motiv să se plângă, au o viață ușoară și oricine ar vrea să fie în locul lor. În realitate, starea lor este mult mai rea – cu stări de anxietate, depresie și pierdere a identității cauzată de expatriere, la care se adaugă și presiunea socială că ar trebui să se simtă, de fapt, minunat că nu trebuie să mai meargă la serviciu. Aceste persoane își doresc cel mai mult să își poată relua serviciul și să înceapă să se simtă din nou bine cu privire la viața de zi cu zi.

Ce trebuie să facă aceste persoane este să se regăsească, să se reinventeze. De multe ori ajung să fie doar un apendice al partenerului/ei sau sfârșesc prin a se simți asfixiate și inutile. Abia când vor reuși să se regăsească pe ele, concentrându-se pe propriile nevoi, interese și lucruri importante în viață, vor putea să se gândească la cum să beneficieze la maximum de experiența din afara țării. Uneori, idealurile, așteptările sau tristețea bine ascunsă sunt lucrurile care blochează procesul de vindecare. Un alt aspect important de care este nevoie să-și reamintească aceste persoane este propria voință și liberul arbitru, de care tind să uite, simțindu-se prizonierii deciziilor luate de alții.

Dacă te confrunți cu astfel de trăiri și simți că nu le poți gestiona, caută ajutor de specialitate. Urmând acest link poți găsi mai multe informații despre caracteristicile și avantajele psihoterapiei online cu specialiști vorbitori de limbă română: https://sinepsis.ro/psihoterapie-online/

Șocul cultural și fazele sale

Mutarea pentru o perioadă mai lungă într-o altă țară implică, inevitabil, un șoc cultural. Șocul cultural se referă la experiența pe care o persoană o trăiește atunci când se mută într-un alt mediu cultural, diferit de cel din țara natală și conține, conform teoriei lui Kalervo Oberg, cel puțin patru faze diferite: luna de miere, negocierea, ajustarea și adaptarea.

Luna de miere este perioada de început – aproximativ câteva săptămâni sau luni – în care diferențele dintre vechea și noua cultură apar într-o lumină romantică. Imediat după ce te muți într-o nouă țară, ești îndrăgostit și fascinat de noua gazdă – îți place mâncarea, obiceiurile locale, ritmul vieții.  Dar oricât de frumoasă ar fi această perioadă, la un moment dat ea se termină.

Și urmează faza de negociere. Aceasta se manifestă cam după 3 luni, în funcție de individ. Diferențele dintre vechea și noua cultură devin evidente și pot crea anxietate. Încântarea de la început lasă loc sentimentelor neplăcute de frustrare și furie, pe măsură ce experimentezi evenimente mai puțin favorabile: bariera lingvistică, accesibilitatea și calitatea hranei, siguranța din mediu sau din trafic. Există și unele dificultăți practice care pot apărea când schimbi mediul vital: schimbarea ritmului circadian, care poate duce la insomnie și oboseală, adaptarea florei intestinale la concentrațiile diferite de bacterii din apă și din hrană, dificultatea de a găsi medicamentele necesare, pentru că numele lor sunt diferite de cele din țara natală.

Cu toate acestea, cea mai importantă schimbare în această perioadă este legată de comunicare. Oamenii care se adaptează la o nouă cultură se simt singuri și au dor de casă pentru că nu sunt încă obișnuiți cu noul mediu și nu întâlnesc persoane cunoscute. Bariera lingvistică poate deveni un obstacol major în crearea de noi relații, mai ales că este important să acorzi atenție și altor aspecte specifice: semnele limbajului corporal, tonul conversațional, nuanțele și obiceiurile lingvistice.

Și studenții care studiază în afară pot dezvolta simptome de singurătate și ineficiență. Efortul de adaptare într-o țară diferită, fără sprijin parental, poate produce anxietate și stres crescut, mai ales dacă diferențele culturale sunt adânci și tiparele de logică și vorbire sunt diferite.

Ajustarea apare după o perioadă de 6-12 luni, când persoana începe să se obișnuiască cu noua cultură și să dezvolte rutine. Ajuns în această etapă, știi la ce să te aștepți în majoritatea situațiilor, iar țara gazdă nu mai pare chiar atât de nouă ca la început. Lucrurile reintră în „normal”, dezvolți abilități de rezolvare de probleme și accepți caracteristicile culturii respective cu o atitudine pozitivă. Mediul începe să capete un sens și se reduc răspunsurile și reacțiile negative.

Faza de ajustare poate avea trei rezultate diferite:

  • Unii oameni nu vor putea să accepte cultura străină și nu se vor putea integra. Ei se vor izola de mediul țării gazdă, pe care o vor percepe ca ostilă și se vor izola mental într-un „ghetou”. Vor considera că singura soluție este revenirea în țara de origine, dar vor avea aceleași probleme de reintegrare și acasă. Din această categorie fac parte aproximativ 60% din expați.
  • Alți oameni se vor integra complet și vor prelua toate părțile culturii gazdă, renunțând complet la identitatea originară. Acest proces se numește asimilare culturală. Persoanele respective vor rămâne definitiv în țara gazdă și reprezintă aproximativ 10% din expatriați.
  • A treia categorie de persoane se va adapta la aspectele pe care le consideră pozitive, dar va păstra ceva propriu și va crea un amestec unic. Acești indivizi nu vor avea probleme la întoarcerea acasă sau relocarea într-o altă țară. Acest grup poate fi considerat cosmopolitan și alcătuiește circa 30% din expați.

Faza de adaptare începe când persoana poate să participe confortabil la cultura gazdă.

În literatura de specialitate se consideră că șocul cultural are trei explicații cauzale de bază: pierderea indiciilor familiare, ruperea comunicării interpersonale și criza de identitate.

Șocul cultural poate avea efecte, intensitate, durată și grade de severitate diferite. El este o sub-categorie a ceea ce se numește șoc de tranziție –  o stare de pierdere și dezorientare cauzată de o schimbare în mediul familial, care necesită adaptare.

Mulți oameni sunt afectați de șocul cultural și de multe ori nu sunt conștienți de cauză. Printre simptomele șocului cultural sau de tranziție se numără: furie, plictiseală, mâncat/băut/fumat compulsiv, dorul de casă și de vechii prieteni, atenție excesivă la curățenie, somn excesiv, sentimente de neajutorare și retragere, impulsivitate, iritabilitate, schimbări dese de dispoziție, reacții fiziologice de stres, gânduri suicidale sau fataliste.

Dacă te confrunți cu astfel de trăiri și simți că nu le poți gestiona, caută ajutor de specialitate. Urmând acest link poți găsi mai multe informații despre caracteristicile și avantajele psihoterapiei online cu specialiști vorbitori de limbă română: https://sinepsis.ro/psihoterapie-online/

Viața departe de casă. Cu ce probleme psihologice se confruntă expații?

Să devii un expatriat, o persoană care își părăsește țara natală și se stabilește în alt loc din lumea aceasta mare, aduce cu sine multe promisiuni, speranțe și așteptări ridicate. Motivele pentru care cei mai mulți oameni aleg să se aventureze în necunoscut și să se mute în altă țară sunt dorința de a-și schimba viața, căutarea de noi oportunități pentru familie și șansa de a vedea lumea. Când iei o astfel de decizie, te gândești că vei trăi viața la maxim. Cele bune sunt foarte bune. Dar și cele rele pot fi foarte rele. Majoritatea oamenilor evită să vorbească despre dificultățile, sacrificiile și pierderile care apar în acest proces. Din păcate, pentru că dacă ar fi recunoscute, ar fi mult mai ușor de depășit.

Când vine vorba de plecarea din țară și expatriere, toată lumea se pricepe și toată lumea are o opinie. Dar, în realitate, există puține lucruri cunoscute despre aspectele psihologice ale expatrierii. Dar, ca și în cazul altor subiecte psihologice, recunoașterea și acceptarea joacă un rol important: este important să știi că nu ești singur, că ceea ce trăiești nu este ciudat și da, se poate face ceva pentru a îmbunătăți lucrurile.

Psihologia expatrierii

Pe lângă problemele psihologice „obișnuite”, expatriații și oamenii din diaspora sunt expuși unor circumstanțe foarte solicitante. Deși consideri în continuare că decizia de a te muta în altă țară a fost una bună, realitatea vieții trăite departe de casă se poate dovedi mai grea decât ai anticipat.

Ca expat, te poți regăsi în următoarele situații:

  • Ai mai puțină încredere în tine pentru că ai făcut schimbări majore în viața ta – ai renunțat la serviciu și la viața ta obișnuită și acum te străduiești să-ți găsești un nou scop și un nou drum în viață;
  • Nu vorbești suficient de bine limba țării în care te afli; trebuie să te obișnuiești cu obiceiurile locale sau, mai rău, trebuie să te acomodezi cu o situație instabilă și nesigură din punct de vedere material;
  • Trebuie să te descurci în contexte noi: acasă, la magazin, în mijloacele de transport, în relație cu instituțiile locale, cu sistemul de sănătate și cel de învățământ etc.

În plus, simți că ai pierdut cu totul rețeaua socială de suport. Poți fi singur ori partenerul poate să lucreze multe ore sau să călătorească frecvent. Simți lipsa familiei și prietenilor de acasă, dar când vorbești cu ei, pare că nu înțeleg foarte bine sau nu sunt foarte interesați de problemele tale. Din punctul lor de vedere, tu îți trăiești visul și nu ar trebui să te plângi de nimic.

Rezultatul este că mulți dintre oamenii plecați în afara țării suferă de unele din următoarele simptome: pierderea încrederii, schimbări de dispoziție, dor de casă, stres, anxietate, tulburări de somn, tulburări alimentare. Sunt foarte comune și problemele relaționale și dependențele de substanțe.

Soluții

Este, într-adevăr, o problemă larg răspândită și serioasă. Ce poți să faci pentru a o rezolva? Din păcate, nu există o pilulă magică, dar există soluții. Pentru început, poți încerca să structurezi anumite aspecte ale vieții tale: să te trezești la oră fixă, să ai un program clar, să îți cauți un serviciu, să studiezi, să te ocupi cu un hobby. Să te implici activ în interacțiuni sociale, să faci sport, să mănânci sănătos și să nu te lași atras în comportamente distructive, precum a mânca prea mult, a bea, a fuma sau a face cumpărături compulsive.

Viața într-o nouă țară necesită schimbări și sacrificii care te pot scoate din zona de confort. Dacă experimentezi stări precum cele descrise mai sus și simți că nu le mai poți gestiona, cel mai bun lucru pe care îl poți face pentru tine este să cauți ajutorul unui psihoterapeut profesionist.

Urmând acest link  poți găsi mai multe informații despre caracteristicile și avantajele psihoterapiei online cu specialiști vorbitori de limbă română: https://sinepsis.ro/psihoterapie-online/