Blog

Bias-uri cognitive produse de lipsa de sens

175Shares

Lumea este complexă și confuză. Noi pricepem o mică bucățică din ea, dar avem nevoie să-i acordăm un înțeles pentru a putea supraviețui. Când primim un flux redus de informații, tindem să unim punctele, să umplem golurile cu lucruri pe care credem că le știm și să ne actualizăm modelele mentale referitoare la lume.

 Identificăm povești și modele chiar și în date dispersate

Din moment ce primim o porție subțire de realitate și filtrăm aproape totul, nu vedem niciodată povestea întreagă, imaginea de ansamblu. Din acest motiv, creierul nostru reconstruiește lumea, pentru ca ea să fie completă în mintea noastră.

Neglijarea dimensiunii eșantioanelor – oamenii apreciază probabilitatea obținerii unui rezultat statistic fără să țină cont de mărimea eșantionului. De exemplu, într-un studiu, subiecții au acordat aceeași probabilitate ca înălțimea medie să fie de 183 cm la bărbați într-un eșantion de 10, 100 sau 1000 de oameni.

Neglijarea probabilității – este tendința de a ignora probabilitatea în luarea unei decizii în situații de incertitudine. Riscurile mici sunt ori neglijate complet, ori supraestimate și se ignoră ceea ce se află între valorile extreme.  Răspunsul nostru depinde de impactul previzionat al unui eveniment și nu de probabilitatea de producere a acestuia.

Eroarea anecdotică – folosim mai degrabă experiențe personale și exemple izolate decât argumente solide și dovezi științifice.  Este mai ușor să aderăm la mărturiile unor oameni decât să înțelegem date complexe și diferite variații pe un continuum (realitatea statistică abstractă).

Eroarea omului mascat – se produce atunci când o persoană utilizează în mod eronat, într-un argument, legea lui Leibniz, care statuează următoarele: dacă un obiect are o proprietate anume, iar un alt obiect nu are aceeași proprietate, atunci cele două obiecte nu pot să fie identice.

Numele erorii provine de la acest exemplu:

    Premiza 1: Știu cine este Bob.

    Premiza 2: Nu știu cine este omul mascat.

    Concluzia: Prin urmare, Bob nu este omul mascat.

Eroarea jucătorului de noroc (eroarea Monte Carlo) – reprezintă credința greșită că dacă ceva se întâmplă mai frecvent decât este normal într-o anumită perioadă, se va întâmpla mai puțin frecvent în viitor. Și invers – dacă ceva se întâmplă mai puțin frecvent într-o perioadă dată, îi va crește frecvența în viitor.

De exemplu: Un cuplu are patru copii, dintre care toți băieți. Soția este din nou însărcinată. Ce este mai probabil să nască: băiat sau fată?

Amos Tversky și Daniel Kahneman au susținut că această eroare este un bias cognitiv produs de o euristică psihologică, numită euristica reprezentativității: oamenii evaluează probabilitatea unui anumit eveniment  analizând cât este de similar cu evenimente pe care le-au experimentat anterior.

Pareidolia – fenomen psihologic în care mintea răspunde la un stimul, vizual sau auditiv, prin perceperea unui model familiar acolo unde, de fapt, nu există niciunul.

Golurile informaționale le completăm cu stereotipuri, generalități și povești/modele/tipare anterioare

Când avem informații parțiale despre un lucru specific care aparține unei clase de lucruri familiare, creierul nostru nu are nicio problemă să umple golurile cu  bănuieli/aproximări și apoi să uite care părți erau reale și care completate ulterior.

Eroarea atribuirii de grup – se referă la tendința oamenilor de a crede fie că (1) trăsăturile caracteristice ale unui membru individual din grup reflectă grupul în ansamblul său, fie că (2) decizia unui grup reflectă preferințele tuturor membrilor grupului.

Eroarea atribuirii finale – se referă la tendința oamenilor de a atribui comportamente pozitive interne grupului din care fac parte și comportamente negative interne altor grupuri străine. Cu alte cuvinte, comportamentul negativ al unui grup străin este determinat de defectele acestuia, iar comportamentele pozitive sunt rezultatul întâmplării sau circumstanțelor. În schimb, comportamentul negativ al grupului propriu este rezultatul accidentului și factorilor situaționali, iar comportamentul pozitiv este determinat de trăsături caracteristice.

Fixația funcțională – este un bias cognitiv care limitează persoana să folosească un obiect în felul în care se folosește în mod tradițional.

Biasul autorității – tendința de a atribui mai multă acuratețe opiniei unei figuri autoritare și de a fi influențat mai mult de acea opinie.

Biasul automatizării – înclinația ființelor umane de a favoriza sugestiile unui sistem de decizie automat și a ignora informațiile contradictorii produse fără automatizare, chiar dacă acestea sunt corecte.

Efectul bandwagon – fenomenul care arată cum rata de aderare la credințe, idei, trenduri, mișcări crește cu atât mai mult cu cât mai mulți oameni au aderat deja la ele.  Probabilitatea ca un individ să adere la o idee crește cu cât sunt mai numeroși cei care au aderat deja. Explicația rezidă fie în nevoia de a se conforma, fie în faptul că oamenii extrag informații din comportamentele altora.

Ne imaginăm mai bine lucrurile sau oamenii cu care suntem familiarizați sau de care suntem atașați decât lucrurile sau oamenii care ne sunt indiferenți

Efectul Haloeste o formă de bias cognitiv prin care mintea permite unor trăsături specifice pozitive să influențeze evaluarea totală a unei persoane, idei sau obiect. De exemplu, tindem să considerăm că o persoană atractivă este mai populară și are mai mult succes.

Efectul omogenității out-grupului – se referă la percepția că membrii unui grup străin sunt mai asemănători unul altuia decât membrii propriului grup: „ei sunt la fel, noi suntem diferiți”.

Efectul cros-rasial este tendința de a recunoaște mai ușor figurile persoanelor care fac parte din aceeași rasă.

Efectul drumului cunoscut este un bias cognitiv în care călătorii estimează timpul necesar pentru parcurgerea unei rute în funcție de familiaritatea acesteia. Drumul cunoscut pare că durează mai puțin decât drumul necunoscut.

Simplificăm probabilitățile și numerele pentru a ne gândi mai ușor la ele

Mintea noastră subconștientă nu stă bine cu matematica și comite multiple greșeli când estimează probabilități în lipsa tuturor informațiilor necesare.

Biasul supraviețuitoruluieste eroarea logică de a ne concentra asupra persoanelor sau lucrurilor care au trecut printr-un proces de selecție și de a nu acorda atenție celor care nu au trecut, din cauza lipsei lor de vizibilitate. Acest bias conduce la apariția și manifestarea unor credințe supra-optimiste, din cauză că eșecurile sunt ignorate. De exemplu, companiile care au dat faliment sunt excluse din analiza performanței financiare globale.

Credem că știm ce gândesc ceilalți. În unele cazuri, presupunem că ceilalți știu ceea ce noi  știm, în alte cazuri, presupunem că ceilalți se gândesc la noi la fel de mult cât ne gândim noi. Modelăm gândirea altora după propria noastră gândire.

Blestemul cunoașteriieste un bias cognitiv care apare atunci când un individ care comunică cu un alt individ consideră că celălalt deține background-ul necesar pentru a înțelege.

Iluzia transparențeieste tendința oamenilor de a supraestima gradul în care starea lor mentală este cunoscută de alții. Altă manifestare a iluziei transparenței este tendința de supraestima cât de bine înțelegem starea mentală a altora.  

Efectul reflectoruluieste fenomenul în care oamenii tind să creadă că sunt mai intens observați decât sunt în realitate. Este adevărat că suntem centrul lumii noastre, dar asta nu înseamnă că suntem și centrul lumii celorlalți.

Iluzia insight-ului asimetricoamenii consideră că propria lor cunoaștere asupra celorlalți surclasează cunoașterea pe care ceilalți oameni o au despre ei. Cred că răspunsurile pe care le dau ei sunt irelevante, pe când ale celorlalți sunt pline de sens. Acest bias este susținut de o serie de credințe:

  • Convingerea personală că un comportament relevă mai multe despre ceilalți decât despre sine, iar gândurile și sentimentele sunt mai relevante despre sine decât despre ceilalți.
  • Cu cât un individ percepe mai multe trăsături negative asociate unei alte persoane, cu atât începe să exprime mai multe îndoieli cu privire la cunoașterea de sine a celeilalte persoane.

Diferite manifestări ale iluziei insight-ului asimetric:

  • Ne cunoaștem prietenii apropiați mai bine decât ne cunosc ei pe noi. Și îi înțelegem mai bine, de asemenea.
  • Ne cunoaștem colegii de cameră mai bine decât ne cunosc ei. Și ne cunoaștem pe noi mai bine decât se cunosc ei pe ei înșiși.
  • Credem că suntem mai puțin descifrabili decât prietenii noștri. Este mai ușor să-i cunoști pe ei decât este să fim noi cunoscuți.
  • În interacțiunile personale, față-în-față, credem că aflăm despre ceilalți mai multe decât află ei despre noi.
  • Testele proiective sunt mai bune pentru diagnosticarea celorlalți oameni decât a noastră.

Ne proiectăm actuala mentalitate asupra trecutului și viitorului, la care se adaugă faptul că nu suntem foarte buni la a ne imagina cât de încet sau de repede se întâmplă ori se schimbă lucrurile. 

Biasul retrospectivcunoscut și sub denumirea efectului am-știut-de-la-început (knew-it-all-along effect) – după ce un eveniment s-a produs, apare tendința de a-l considera predictibil, deși au existat puține sau deloc elemente în măsură să-l previzioneze.

Biasul rezultatului – este o eroare făcută în evaluarea calității unei decizii atunci când rezultatul acelei decizii este cunoscut deja. Seamănă cu biasul retrospectiv, dar, câtă vreme acesta implică distorsiunea memoriei pentru a favoriza un actor, biasul rezultatului presupune cântărirea mai degrabă a rezultatului  decât a oricăror alte elemente în stabilirea posibilității ca o decizie trecută să fi fost corectă.

Biasul telescopului – se referă la distorsiunea temporală a unui eveniment, în sensul că oamenii percep evenimentele recente ca fiind mai îndepărtate decât sunt în realitate, iar evenimentele trecute ca fiind mai apropiate în timp. Trei ani este cadrul aproximativ de timp după care evenimentele încep să fie distorsionate în timp, plasate mai târziu sau mai devreme. Deși biasul se întâmplă în ambele direcții, efectul general este creșterea numărului evenimentelor raportate prea recent, ceea ce conduce și la supraevaluarea frecvenței evenimentelor.

Retrospectiva roz – se referă la fenomenul psihologic prin care oamenii judecă trecutul mai pozitiv decât judecă prezentul, în mod disproporționat. Romanii spuneau ”memoria praeteritorum bonorum”, ceea ce înseamnă că „trecutul este mereu bine reamintit”. Acest bias are conexiuni cu nostalgia și uneori îl regăsim și sub sintagma „ochelarilor roz”.

Eroarea planificăriia fost propusă de Daniel Kehneman și Amos Tversky ca fenomenul prin care predicțiile cu privire la timpul necesar pentru finalizarea unei sarcini sunt excesiv de optimiste, cu subestimarea timpului necesar. Acest fenomen se manifestă chiar dacă individul cunoaște faptul că în trecut sarcini similare i-au luat mai mult timp decât a estimat inițial. Acest bias afectează doar predicțiile despre propriile sarcini. Dacă analizăm timpul de care alții au nevoie pentru a finaliza o lucrare, avem tendința de a supraestima timpul necesar (asta dacă nu suntem manageri). În 2003, Lovallo și Kahneman au propus o definiție extinsă: tendința de a subestima timpul, costurile și riscurile unor acțiuni viitoare, concomitent cu supraestimarea beneficiilor acestor acțiuni.      

Biasul economisirii timpuluidescrie tendința oamenilor de a estima greșit timpul care ar putea să fie economisit ori pierdut când crește sau descrește viteza.În general, oamenii subestimează timpul economisit atunci când viteza crește de la o valoare relativ mică (40 km/oră) și supraestimează timpul atunci când se accelerează de la o viteză mai mare (90 km/oră).

Biasul auto-consistenței:

  • A crede că gândești în prezent la fel ca în trecut sau în situații anterioare;
  • A crede că emoțiile noastre sunt consistente
  • A crede că acțiunile noastre sunt consistente
  • A crede că nu apar schimbări în procesul de gândire pe măsură ce crești

 Vom continua 🙂

175Shares
Comments for this post are closed.