Blog

Alfred Adler (2) – depășirea complexului de inferioritate

Adler a subliniat că indivizii compensează adesea pentru lucruri care i-au făcut să se simtă insuficienți în copilărie. Ei se străduiesc să depășească aceste „inferiorități resimțite”. Rezultatul este un stil distinct al vieții, o modalitate caracteristică de a interacționa cu ceilalți, pe baza a ceea ce a lucrat în copilărie.

Alfred Adler a fost un școlar dificil. Era stângaci, modest și lua note mici. A rămas corigent la matematică în școala secundară și a trebuit să repete o clasă. Adler și-a auzit profesorul cum îi sfătuia tatăl să-l scoată de la școală și să-l bage ucenic la un cizmar. Cu toate acestea, tatăl său l-a încurajat să continue școala și să-și dubleze eforturile. Tânărul Alfred s-a străduit să-și remedieze situația școlară, studiind cu asiduitate la matematică.

După ceva timp, profesorul a scris o problemă de matematică pe tablă, pe care niciun elev, nici profesorul însuși n-au putut-o rezolva. Adler s-a ridicat brusc și a spus: „Pot eu să rezolv problema”.

Neluând în seamă observația sarcastică a profesorului, „Desigur, dacă nimeni altcineva nu poate, cu siguranță vei putea tu”, a mers la tablă și, în mijlocul râsetelor colegilor de clasă, a rezolvat problema. Din acel moment, el a fost cel mai bun elev din clasă la matematică.

Această experienţă ilustrează un alt concept adlerian: compensarea ca răspuns la sentimentele de inferioritate.

Adler credea că orice om are uneori sentimente de inferioritate. Aceasta este o parte universală a experienței umane. Modul în care reacționăm la sentimentele de inferioritate ne poate ajusta devenirea personală.

Poți să fii învins și să renunți la speranță sau poți riposta sau schimba ceea ce faci, depășind dificultățile. Compensarea, în teoria adleriană, este forța de a reacționa împotriva dificultății sau greutății, prin riposta sau dezvoltarea unor tactici noi, în loc de a te lăsa pradă disperării și îndoielii.

O persoană care compensează ceea ce numea Adler inferioritatea resimțită (situațiile care te fac să te simți inferior) este o persoană care face ajustări pentru a excela. Acest lucru poate însemna să te străduiești mai mult, în ciuda eșecurilor inițiale sau să lucrezi cu dificultățile pentru a găsi un alt mod de a reuși.

Adler credea că fiecare personalitate este rezultatul auto-formării (una dintre aserțiunile sale distinctive). Auto-formarea înseamnă modelarea evoluției comportamentului tău sau a personalității tale, pe baza a ceea ce funcționează pentru tine pentru a preveni sentimentele de inferioritate sau a obține sentimente mai pozitive.

Adler a spus ca oamenii se străduiesc continuu să treacă de la o situație de „minus net” la „plus net”. Căutăm ceea ce ne protejează, ceea ce ne face fericiți sau ceea ce îi satisface pe oamenii care contează pentru noi.

Observăm ceea ce ne face să ne simțim inferiori sau competenți, apoi punem acele lecții în practică. Facem tot ce putem pentru a ne face viața mai bună. Încercăm să ne eliminăm slăbiciunile și să ne sporim puterea.

Adler a observat că oamenii compensează uneori în mod excesiv sentimentele de inferioritate, mergând la extreme în încercarea lor de a triumfa asupra adversității.

Supra-compensarea creează uneori probleme. Ea este (prin definiție) destul de extremă: întreaga viață a unei persoane se poate roti în jurul supra-compensării generate de un anumit sentiment de nesiguranță din copilărie, cum ar fi faptul de a fi fost sărac. Cu toate acestea, în unele cazuri, acest lucru duce la realizări importante.

La subiecții care au tendința de a supra-compensa complexul de inferioritate, se manifestă complexul de superioritate (opinie exagerată cu privire la calitățile și realizările personale).

În acest caz, pot apărea trei variante:

  • individul se simte superior, dar nu manifestă tendințe de a-și demonstra superioritatea,
  • individul manifestă tendința de a-și demonstra superioritatea și obține performanțe înalte,
  • individul este lăudăros, vanitos, egocentric și are tendința de a-i denigra pe ceilalți.

Sursa: Introducere în psihologie de Russell A. Dewey, www.scientia.ro

Comments for this post are closed.