Blog

Alfred Adler (1) – sentiment de inferioritate vs. complex de inferioritate

Adler a fost interesat de influențele sociale asupra personalității, iar accentul său a fost pus pe influența copilăriei și a familiei. Adler credea că personalitatea unei persoane era influențată de sentimentele de inferioritate din copilărie și de modul în care aceasta le-a răspuns.

Adler a explicat că există o diferență importantă între sentimentele de inferioritate, care sunt universale și servesc ca o forță motivantă pozitivă, și complexele de inferioritate, care sunt relativ rare și tind să paralizeze oamenii mai degrabă decât să-i motiveze.

Sentimentul de inferioritate este specific tuturor oamenilor și nu reprezintă un semn de slăbiciune.

Sentimentele de inferioritate încep în copilărie și continuă să apară din când în când pe tot parcursul vieții. Ele apar atunci când altul face ceva mai bine decât tine, te critică, se manifestă în mod autoritar față de tine, te rănește, sau are un altfel de avantaj asupra ta.

Adler credea că sentimentele de inferioritate sunt normale și universale în copilărie, pentru că toți oamenii încep prin a fi mici și ineficienți. Experiența inferiorității nu este genetic determinată, ci este un rezultat al acțiunii mediului înconjurător, care este același pentru toți copiii: dependența și neajutorarea în fața adulților. De sentimentele de inferioritate nu se poate scăpa, iar ele au chiar un caracter necesar pentru că reprezintă o forță motivatorie pentru evoluția ființei umane.

Cei mai mulți oameni răspund prin dezvoltarea unor abilități care îi fac să se simtă mai puternici și mai eficienți. Alții dezvoltă modele de dependență sau de auto-limitare, care le provoacă necazuri sau care le fac rău altora.

Atunci când copilul nu reușește să compenseze sentimentele de inferioritate, acestea se intensifică și produc ceea ce Adler numea COMPLEX DE INFERIORITATE, definit ca: „incapacitatea de a-și rezolva problemele de viață’.

Adler a folosit termenul de complex în mod diferit de Jung. Pentru Jung, un complex era o temă încărcată emoțional din autobiografia persoanei. Pentru Adler, un complex era un model supărător de comportament. De obicei, el implica relația unei persoane cu ceilalți: un model de comportament social.

Spre deosebire de sentimentele de inferioritate, care motivează oamenii pentru a le depăși și compensa, complexul de inferioritate nu motivează oamenii; îi paralizează. Persoanele cu un complex de inferioritate sunt convinse că sunt lipsite de valoare sau că nu vor evolua, așa că ele nu reușesc să ia măsuri pentru a se îmbunătăți.

Sursele complexului de inferioritate sunt: inferioritatea organică, răsfățul și neglijarea.

  • Inferioritatea organică – un copil slăbuț poate lucra mult pe plan fizic, dezvoltând abilități sportive – vezi Demostene, Roosevelt.
  • Răsfățul -unui copil răsfățat i se satisfac toate dorințele și este în centrul atenției acasă. Astfel, acesta dezvoltă ideea că este cea mai importantă persoană din lume. Un astfel de copil va suferi un șoc la intrarea în colectivitate, șoc pentru care nu este pregătit. Copilul răsfățat are sentimente sociale slab dezvoltate și este nerăbdător cu ceilalți. Acesta nu este capabil să aștepte pentru ca dorințele sale să fie satisfăcute, nu este capabil să depășească dificultățile și să se adapteze la ceilalți. Când sunt confruntați cu obstacole, aceștia ajung să considere că lipsa lor de abilitate este de vină pentru insuccesul lor, trăind astfel un complex de inferioritate.
  • Neglijarea – copilul neglijat trăiește într-un mediu ostil, fără dragoste și securitate, ceea ce duce la apariția sentimentelor lipsei valorii personale, sentimente de ostilitate față de lume și sentimente de neîncredere.

Adler a simțit că oamenii își arată orientarea generală a personalității în mai multe moduri, formând un întreg consecvent. O persoană care suferă de un complex de inferioritate o va arăta în expresia feței, tonul vocii, postură, alegerea îmbrăcămintei și alegerea activităților. O persoană cu un complex de inferioritate este probabil să evite provocările, deoarece e sigură că va eșua. Ea va interpreta dificultățile ca fiind datorate propriilor neajunsuri, care se presupune că sunt omniprezente.

Sursa: Introducere în psihologie de Russell A. Dewey, www.scientia.ro

Comments for this post are closed.