Lună: martie 2019

Copil, Părinte sau Adult? Stările Eului în analiza tranzacțională

137Shares

STĂRILE EULUI

O stare a eului poate fi descrisă fenomenologic ca un sistem coerent de emoții, iar operațional, ca un set coerent de tipare de comportament.

Fiecare individ are disponibil un repertoriu limitat de stări ale eului, care nu sunt roluri, ci realități psihologice, și care pot fi clasificate astfel: Părinte, Adult, Copil. Aceste stări sunt extrem de diferite una de alta și adesea contradictorii, dar coexistă în fiecare individ. Stările eului sunt fenomene fiziologice naturale și fiecare are propriile valori vitale pentru organismul uman.

Dorințe – Copil -Id

Valori – Părinte – Superego

Informații – Adult – Ego

 STAREA DE PĂRINTE A EULUI conține și reproduce “înregistrări” de valori și comportamente.

Starea de Părinte a Eului este cea care funcționează ca un “magnetofon” – înregistrează o mare cantitate de informații și apoi le reproduce: cuvinte, gesturi, mimică, intonații, judecăți, valori, moduri de comportament, de acțiune ale persoanelor care domină în anumite momente, generând ulterior norme despre oameni sau lucruri.

Cea mai mare parte a acestor informații se înregistrează în copilărie și în adolescență, apoi tinerii încep să le reproducă, imitându-i pe cei mari, iar mai târziu Starea de Părinte va reproduce înregistrările respective, cu o acuratețe mai mare sau mai mică.

Părintele nostru înregistrează în aceeași măsură comportamentele părinților noștri, ale fraților, surorilor, prietenilor, profesorilor, șefilor, “eroilor” de orice fel.

Părintele are două funcții principale. Îi permite adultului să fie un părinte eficient pentru proprii săi copii reali și automatizează o serie de răspunsuri, economisind astfel timp și energie pentru Adult. Se manifestă în două forme: directă, ca stare a eului și indirectă, ca influență. Când este activată în mod direct, persoana reacționează așa cum făceau părinții săi și devine unul dintre ei. Când este o influență indirectă, persoana se adaptează cerințelor părinților săi și răspunde în felul în care ar fi vrut ei să răspundă.

Starea Eului de Părinte are două aspecte: Părinte normativ și Părinte binevoitor.

Părinte normativ: dictează, conduce, impune, emite principii, protejează, judecă, critică, devalorizează, agresează. Părintele normativ conține regulile, opiniile, valorile, prejudecățile, modelele de comportament autoritare.

Aspect pozitiv al Părintelui Normativ: dă instrucțiuni și dictează normele în relațiile de zi cu zi.

Aspect negativ al Părintelui Normativ: critică, devalorizează, persecută.

Exemple de comportamente și prejudecăți ale Părintelui Normativ: îi judecă pe cei din jur, insultă, calomniază, vorbește de rău, depreciază, folosește o voce autoritară în prezența copiilor, amenință cu degetul spunând “este vina ta!”, măsoară pe cineva din cap până în picioare, cu mâinile în șold, afirmă că “băieții nu plâng”, “femeile nu trebuie să umble îmbrăcate în pantaloni”, “fetele nu se înfurie”.

Părinte binevoitor: ajută, încurajează, felicită, apreciază, își asumă sarcini în locul cuiva pe care îl supraprotejează. Părintele binevoitor conține modele de comportament și atitudini binevoitoare, protectoare, înțelegătoare, aprobatoare.

Aspect pozitiv al Părintelui Binevoitor: încurajează, ajută, protejează, previne.

Aspect negativ al Părintelui Binevoitor: dacă persoana are tendința de a supra-proteja, împiedicând persoana supraprotejată să se dezvolte, să evolueze și să aibă propriile experiențe de viață.

Mesajele tip Părinte ne pot fi folositoare, dar ne și pot dăuna, întrucât le utilizăm când ne adresăm celor din jur, dar și când comunicăm cu noi înșine, prin intermediul vocii interioare: “Haide, vei reuși!”, “Nu te descuraja” dar și “Ce prost sunt”, “Nu ești în stare de nimic!”

 STAREA DE COPIL A EULUI – trebuințe, impulsuri, sentimente, emoții

Copilul: are ca valori intuiția, creativitatea, impulsul spontan și bucuria. Copilul se manifestă în două forme: copilul adaptat și copilul liber (natural). Copilul adaptat este cel care își modifică propriul comportament sub influența Părintelui. El se comportă așa cum vroia tatăl sau mama: de exemplu, ascultător sau precoce, ori se retrage. Astfel, copilul adaptat este un efect al influenței parentale. Copilul liber presupune o manifestare spontană: revolta sau creativitatea, de pildă.

Copil adaptat: supus, stă deoparte, se devalorizează, dar poate susține în mod sistematic contrariul (rebel).

Copil liber: își exprimă spontan trebuințele, sentimentele, emoțiile, este intuitiv, spontan, creativ.

Starea de Copil a Eului apare prima în viața persoanei, și împreună cu Starea de Părinte, sunt cele mai vechi părți ale Eului nostru.

Exemple de comportament ale Copilului adaptat: respecta normele de protecție, se oprește la culoarea roșie a semaforului, respecta regulile de politețe, poate fi supra-adaptat, se îndoiește de el, utilizează forma impersonală ’’se spune’’.

Exemple de comportament ale Copilului rebel: spune ‘’nu ai dreptul’’, spune în mod sistematic ‘’nu’’, încalcă regulamentele, îndeamnă la revoltă, la violență

Exemple de comportament ale Copilului liber: spune “îmi place mult … ciocolata, înghețata, să merg la film, să fiu mângâiat “ etc., spune “nu-mi place … ciocolata… etc.”, se exprima prin gesturi, strigăte, semne de bucurie, de satisfacție – sau opusul acestora, râde în hohote, din tot sufletul sau plânge cu lacrimi amare, își spune temerile, angoasele, își exprimă mânia – sub forma de emoție sănătoasă, nu amenințătoare, informându-i pe cei din jur de sentimentele pe care le are și e normal să și le exprime cu o anumită intensitate, este impulsiv – își exprimă impulsurile fără să se cenzureze, este senzual și curios

STAREA DE ADULT A EULUI compară, evaluează, analizează, gândește, înregistrează, comunică informații, cere, face deducții, ascultă informații.

Adultul: procesează informațiile și calculează probabilitățile necesare pentru supraviețuire. În același timp, reglează activitățile Părintelui și Copilului și mediază în mod obiectiv între cei doi.

Aspecte pozitive: permite culegerea de informații din toate aspectele vieții, luarea de decizii gândite, rezolvarea problemelor, negocierea, etc.; integrează armonios dorințele (Copil) și valorile (Părinte), punând persoana în acord cu sine însuși.

Aspect negativ: utilizată în exces, această stare poate determina comportamente tip “robot”.

Exemple de comportament ale Stării de Adult: pune întrebări pertinente, discută cu alții, îi informează și se informează, consultă opiniile altora, își ascultă Părintele și Copilul, dar ia decizii împreună cu Adultul.

137Shares